Încă un „pour vous” (cu # binențeles)

Din ciclul „Să ne cunoaștem haștagiștii” v-o prezint pe #CorinaBacanu, mustind online și offline de făloșenie că ar fi all inclusive, un fel de „imperfecțiune” …perfect de extraordinară .

Păi sigur ca este absolut de înteles chestiunea cu #-ul, având în vedere frustările înghesuite intr-o copilărie care a fericit-o cu ochelari si aparat dentar: „am fost o fetiță bătăioasă cu strabism, aparat dentar și ochelari cu ventuză pe una dintre lentile. Am fost un pirat sătul de “aragaz cu patru ochi”, și cafteam pe oricine mă hărțuia. De asta îmi spărgeam ochelarii de cel puțin cinci ori pe an, spre disperarea maică-mii, care trebuia să se ploconească pe la “Optica Medicală”, magazinele acelea comuniste, să îmi facă rost de alți ochelari.În adolescență, când au început să îmi crească țâțele și să primesc complimente de la băieți (după ce am scăpat de ochelari și aparat dentar, desigur), am avut două faze. Prima, de timiditate, când nu îmi înțelegeam sexualitatea și nu mă mai cunoșteam, fiindcă acest subiect era tabu la mine în familie, și a doua când am descoperit în mătușa mea un confident ce mi-a deschis mintea.”
Deci psihologii au dreptate cand afirmă ca explicatiile comportamentelor dezechilibrate se găsesc in copilărie! Le cer scuze ca nu i-am crezut! Sau mă rog, am fost oarecum sceptică, având in vedere ca înaintarea în vârstă ar fi normal sa aducă estomparea lor și o cunoaștere de sine care să facă posibilă o evoluție.
Acum putem ințelege de unde atâtea m..e, p..ă , f…t în vocabularul lor.
In spatele acestor cuvinte este doar multă ură acumulată în timp din diverse motive si nimic mai mult! Nimic nobil, cum s-ar vrea sa pară, doar pretex

10.10.2018

SUMARUL ZILEI 10.10.2018

Articole noi la rubricile

TV-UL LA PURICAT- Hai sa ne iubim anal
ODISEEA POLITICA- Dar cu capra de ce nu?
VIATA CA UN REBUS- Ce s-ar intampla azi cu Isus?
CULTURANIADA - S-au supărat povestile

SUMARUL ZILEI

Azi 22 Iunie 2018-articole noi la rubricile:
TV-ul la puricat-ABJECTIA UNEI FOSTE PRIETENII
Cultaraniada     -GURU USR-ISTILOR
Viata ca un rebus - HASTAGISTII, LEGIONARI DE MODA NOUA

CAZIERUL LA PURTATOR

Cred ca ni s-a pus ulcica sau ni s-au legat mintile(ca doar nu cununiile) sau dracu stie ce blestem a cazut asupra noastra ,ca asta ar fi ultima explicatie a faptului ca votam numai pe contra acestei tari si apoi ne punem pe bocit si injurat binenteles in mediu virtual ca afara ba e cald,ba e frig si nici nu ne ia nimeni cu autobuzul si pancarde gata scrise. Votam,zambete,costume de haine,diplome ,figuri,vorbe goale dar doamne fereste sa votam unul care iubeste si el acolo macar din bun simt tarisoara asta. Acum eu zic ca daca tot l-ati votat  pe Iohannis sa va faceti cazierul in regim de urgenta si din dragoste fata de presedinte care a dat semnalul (eu il citez ,de-aia n-are noima semnalul)sa dovediti ca nu sunteti penali si puteti sta cu capul gol la propriu,  la parada de 1 Decembrie. Cap gol,nu descoperit, caci capul sus nu aveti de ce sa-l tineti cand permiteti sa fiti calcati in picioare si mai ziceti si saru'mana. Deja ma intreb ce sarbatoare e pe 1 Decembrie de este musai cazierul la purtator ? Ii este frica ca- i ia cineva obiectul muncii si numai apuca PDL-ul alias PNL sa-si ia tara inapoi? O fi ziua unui smecher si  suntem si noi,pleava lasati sa tragem cu ochiul la cum umbla imparatul gol in timp ce aplaudam laudandu-i  costumul Armani!

Internata in Romania

M-am nascut perfect sanatoasa,jur! N-am fost niciodata bolnava de comunism. Toti din jurul ma priveau ca pe o curiozitate: cum reusesc sa traiesc fara sa am nici cel mai mic simptom,fara sa stranut lozinci,fara sa tusesc sloganuri,fara dureri de sale din cauza de compromisuri, fara raguseli de la inghitit cuvinte,fara anchilozari in gandire.

Ma intrebau adesea cum reusesc si eu le raspundeam:sunt libera! Aveam libertatea sa gandesc ce vreau eu,cand vreau eu,cum vreau eu.Ma priveau nedumeriti si cu timpul au renuntat sa mai intrebe.Eu aveam timp si aveam carti,multe carti.

Timpul meu era altfel decat al lor.Chiar si timpul cand stateam la coada ca sa-mi iau ratia.Acolo era locul in care imi dezlegam rebusul sau imi citeam cartea.Aveam si prieteni,chiar multi si buni,si adevarati.In fiecare sambata ne adunam la o icra de fasole,creveti vietnamezi si clatite facute din paste lasate la inmuiat in apa si vorbeam,dezbateam,glumeam,filozafam.. Aveam teatrul,Teatrul mic, Nottara,Bulandra,National si mai ales aveam timp,mult timp. Apoi treptat m-am imbolnavit,da m-am imbolnavit de democratie.Nu,n-a fost chiar dintr-o data!

A fost un proces lent dar sigur. Am inceput sa nu mai am timp. Cartile incepusera sa fie doar niste coperti frumoase iar prietenii se risipisera prin lume in goana dupa bani."'Acasa'' insemna tot mai mult locul de unde luam salariul iar duminica o mai gaseam in calendar cel mult, de doua ori pe luna.Usor capul mi s-a aplecat, cuvintele s-au aplatizat,gandurile au devenit subcutanate si libertatea,acea libertate a mea, s-a tot anemiat pana cand am ajuns pe acest pat de spital. Aici suntem multi si toti bolnavi de spaime,de nesinguranta,de ziua de maine. Nu avem medici,ne tratam fiecare cum putem,avem doar niste supraveghetori,care daca unul dintre noi da semne ca s-ar insanatosi,mai ne baga cate o frica pe gat si boala revine.Au mai plecat dintre noi si pe la alte spitale, dar s-au ales cu inimi rupte si copiii mutilati la suflet.Acolo cica te platesc bine cand esti bolnav de aia unii nici nu au mai venit. E drept, pot sa ma misc unde vreau,cand vreau ,pot sa si urlu cat ma tine gura,pot sa scriu ce vreau pe pereti,pot sa injur, nu ma aude nimeni,trebuie doar sa platesc,chiar daca nu am,trebuie,altfel, imi pierd singurul drept care-l mai am : acela de a fi bolnav.
30.07.2014

Sumarul zilei de 19.12.2013

Articole noi la rubricile:
VIATA CA UN REBUS-Eu i-am iertat
OCHIUL CURIOS-Am spionat pentru tine
ODISEEA POLITICA-Cadourile lui 89
CULTURANIADA-Legea Atractiei
FOAIA DE PUBLICITATE-Aradeanca si papusile ei

Pacatul nepasarii

Multumesc lui Dumnezeu ca dintre pacatele inerente vietii, nu-l am si pe cel al nepasarii. Nici o mie de matanii nu mi-ar fi adus iertarea.

M-a durut si m-a bucurat tot ce s-a intamplat in preajma mea. M-a durut mana intansa, cu sfiala, a unui batran cu pensia simbolica, privirea unui copil, lipita de o jucarie prea scumpa chiar si in vis, ridurile unei femei prea incarcata de probleme si prea saraca in bucurii, singuratatea celor dezamagiti, tristetea celor uitati de cei dragi.

M-a bucurat porumbelul asezat pe sarma pentru rufe, corcodusul scuturand flori pe umerii mei, maidanezul gudurandu-se pe langa mine in statia de autobus, incandescenta rasaritului de soare  mijind intre doua blocuri inghesuite, papadia crescuta intr-o spartura de asfalt, tandretea unui cuplu coplesit de ani, trandafirul asteptand cuminte, in mana unui barbat.

Atata bogatie saracita de napasare, intr-o nesfarsita goana spre niciunde, intr-o cursa  contracronometru. Opreste-te alergatorule, odihneste-te,  priveste in jur, si minuneaza-te de atatea contraste; ele sunt substanta plamadelii tale. Simte ca esti om, ca poti iubi, ca poti uri, te poti bucura, te poti intrista.

Cineva a spus ca: “ oamenii ii invidiaza pe ingeri ca pot  zbura, iar ei ne invidiaza ca putem

mangaia!”.

Omule, nu uita…fi demn de INVIDIAT !
19.12.2013